Documentații

Fragmente de raport

La conturarea peisajului cultural al Roşiei Montane îşi mai aduce aportul şi structura aşezării şi arhitectura satului. Aşezările Roşia Montanăşi Corna au o influenţă semnificativă asupra esteticii vizuale a celor două văi. Principalii factori care au determinat dezvoltarea acestor localităţi sunt peisajul geografic (cadrul natural) şi influenţa istorică a mineritului, în special în cazul satului Roşia Montană.

2.1.1 Evoluţia aşezării Roşia Montană

Densitatea populaţiei în această zonă este în medie mai ridicată decât în cazul altor regiuni din Munţii Apuseni ca urmare a ofertei de locuri de muncă asigurată în trecut de industria minieră. Conform Institutului Naţional de Statistică datele pentru anul 1992 indicau:
ƒSatul Roşia Montană – 1.556 locuitori; şi,
ƒCorna – 358 locuitori.
În prezent, dezvoltarea liniară de-a lungul văilor înguste cuprinde locuinţe private şi anexe gospodăreşti. Principalele concentrări de populaţie se întâlnesc în valea Roşia, valea Corna şi în partea superioară a văii Corna.

În mod tradiţional văile râurilor au fost utilizate ca şi coridoare de comunicare şi transport. Oraşele şi casele au fost construite de-a lungul acestor căi de transport, zonele de confluenţă devenind importante răscruci şi loc de amplasare a comunităţilor în această regiune. Deoarece văile râurilor sunt înguste, comunităţile s-au dezvoltat într-o manieră liniară. În luncile inferioare ale văilor, unde terenul este relativ plan se constată o anumitădensitate a clădirilor. Pe pantele abrupte sunt construite puţine case şi structura aşezării are aspect risipit. Terenurile aflate pe pante au fost utilizate în mod tradiţional ca fâneţe în zonele mai joase şi ca păşuni în cele mai înalte. În cadrul aşezărilor, în poziţii marcante au fost construite cu secole în urmă bisericile. Din nou, arhitectura acestor structuri este caracteristică zonei şi constituie puncte de concentrare vizuală în diferite sectoare ale văilor accentuând structurarea peisajului.

ƒCele mai multe gospodării sunt situate în partea inferioară a văilor, atât din raţiuni climatice, cât şi pentru că mari cantităţi de apă erau necesare în procesul de spălare a aurului; şi, ƒAcele gospodării care erau mai puţin legate de practicarea mineritului în mod direct, dar erau orientate către lucrări agricole tindeau să fie amplasate în zone mai înalte, ca în Ţarina sau pe valea Sălişte, fiind preferată orientarea către sud şi vest.

Cele trei cătune care compun localitatea Corna – Tăul Cornei, Corna Sat, Corna Vale – sunt situate de-a lungul văii omonime, într-un amfiteatru natural cu o diferenţă de nivel de cca. 500 m de la baza văii şi până în capătul acesteia. Un număr de 122 de case şi locuinţe sezoniere sunt răspândite pe dealurile dominate de masivele Cârnic şi Cetate şi către satul Bucium Poieni.

Gospodăriile sunt concentrate în zona Corna Sat, unde se află două biserici şi cimitirele aferente, o şcoală, un club, un bar vechi şi un magazin. Structura aşezării în Corna este tipică pentru munţii Apuseni, cu case şi anexe gospodăreşti situate în centrul sau la extremitatea proprietăţii, perpendicular pe drumul de acces şi adaptate la forma de relief. Nu există o tramă stradală regulată, iar micile uliţe se strecoară printre proprietăţi urmând relieful sinuos.

Principala reţea de drumuri din vecinătate este formată din şoseaua naţională74A, care leagă Alba Iulia de Câmpeni trecând prin Abrud. Aceasta traversează de la nord la sud valea Abrudului şi face parte din coridorul de transport care traversează munţii acestei regiuni. Toate drumurile de acces către zona minieră sunt drumuri secundare derivate din calea de acces principală. În afara acestei reţele rutiere principale, există o reţea extinsă de drumuri, accesibile cu maşini de teren, căruţe sau pietonale. Acestea duc către locuinţele izolate, anexe gospodăreşti agricole, zone de pădure sau păşune, situate pe versanţii sau culmile văii. Există drumuri care traversează zonele de pădure şi cele de păşune.

Pădurea este utilizată ca sursă de lemn pentru combustibil şi construcţii, sursă de hrană (de ex. ciuperci) şi pentru vânătoare. Datorită cadrului geografic, relieful determină limitele de dezvoltare ale aşezării. Fără a avea posbilitatea de a se extinde, perimetrul locuibil a fost acelaşi în ultimii 200 de ani. Creşterea demografică a determinat dezvoltarea satului prin divizarea proprietăţilor şi reducerea dimensiunilor loturilor individuale.

2.2.2 Structura satului Corna

Satul Corna, parte componentă a comunei Roşia Montană, este format din gospodării rurale, caracteristice pentru zona munţilor Apuseni. Satul se întinde de-a lungul văii Corna, fiind mărginit la sud de oraşul Abrud, către nord-vest de satul Roşia Montană, iar către nord-est de satul Bucium Poieni. Partea superioară a actualei localităţi Corna, are aspectul de sat “risipit” (o structurăcomună de aşezare în cadrul munţilor Apuseni).

Construcţiile sunt ridicate pe loturile individuale de teren, cu forme şi dimensiuni variate, un anumit pol de coeziune fiind dat de Biserica Ortodoxă, în jurul căreia se grupează o serie de edificii publice (şcoala, casa parohială ortodoxă, magazinul, căminul cultural şi barul local).

Această aşezare are un caracter etnografic mai pronunţat tradiţional românesc în comparaţie cu Roşia Montană, care a fost o zonă de interculturalitate etnicăşi religioasă. Spre deosebire de aceasta, în Corna nu se individualizeză vecinătăţi/poli structuraţi pe criterii etnice sau religioase. Caracterul general al aşezării este acela al unei comunităţi rurale montane, cu gospodăriile aşezate pe loturi individuale de teren, alternând cu spaţii libere precum livezi, grădini, fâneţe şi păşuni.

În Roşia Montană şi Corna existăşapte confesiuni principale care includ: ƒBiserica ortodoxă, care este cea mai mare congregaţie, cu un număr de 370 de familii şi un consiliu parohial cu 15 membri; preotul trăieşte în localitate; la Roşia Montană sunt înregistraţi 587 de enoriaşi, iar la Corna 196. ƒ

Biserica greco-catolică reprezintă cea de-a doua congregaţie, judecând după mărime, având 90 de enoriaşi înregistraţi (70 în Roşia Montană, 20 în Corna) şi un consiliu parohial cu 8 membrii; preotul care slujeşte la Roşia Montană trăieşte în Cluj-Napoca, iar cel din Corna în Câmpeni. ƒBiserica romano-catolică numără 45 de enoriaşi înregistraţi, avînd un consiliu parohial cu 4 membrii. Preotul trăieşte în Alba Iulia. ƒBiserica reformată are un singur enoriaş; ƒBiserica unitariană are 21 de membrii; ƒBiserica baptistă are 35 de membrii; ƒBiserica penticostală are 82 de membrii. Diversitatea etnică din trecut care a generat forma actuală a comunei Roşia Montană de astăzi este demostrată prin existenţa unui număr total de 10 biserici şi 12 cimitire (fără a include aici cimitirele private aflate pe proprietăţi individuale).

Bisericilor din satul Roşia Montană, li se adaugă cele două biserici şi cele două case de rugăciune din satul Corna incluzând: ƒBiserica Ortodoxă (1719); ƒBiserica Greco-Catolică (1841); şi, ƒDouă case de rugăciune baptiste. Bisericile ortodoxe din Roşia Montanăşi Corna au stiluri arhitectonice similare celor ale altor biserici din munţii Apuseni. În 1948 Biserica Ortodoxă Română a preluat autoritatea (şi implicit proprietăţile) Bisericii Greco-Catolice din Romînia, o serie de aspecte derivate din acest fapt fiind încă supuse dezbaterii în prezent; totuşi, Biserica Greco-Catolică din Roşia Montană a fost redată acestui cult în 2004. Istoria Biserici Greco-Catolice din Roşia Montană este legată de figura preotului greco-catolic Simion Balint, prefect al lui Avram Iancu în cursul revoluţiei de la 1848. Simion Balint este înmormântat în cimitirul bisericii. O mare sărbătoare a acestei biserici este ziua hramului, respectiv ziua de 8 septembrie când se celebrează Adormirea Maicii Domnului. Biserica Greco-Catolică este clasată în Lista monumentelor istorice. (AB-II-m-B-00269)2. Bisericile din Roşia Montanăşi Corna sunt diferite nu numai în ceea ce priveşte dimensiunea congregaţiilor lor, cât şi în ceea ce priveşte condiţiile structurale actuale ale construcţiilor lor.

(fragmente din Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, RMGC 2004)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *